eAlchimie - programări consultaţii:
• tel 0742-332035
Formular de contact
blog


eAlchimie | AstroLogia în prisma AlChimiei

„Paşi în prisma unui Sens”, sau „Viaţa în viziunea Evoluţiei”. A simţi Libertatea Universală, sau Eliberarea în sensul ei generic, este un al doilea pas, pe calea Iniţierii care urmează Trezirii.
 


Am putea spune „Paşi în prisma unui Sens”, sau „Viaţa în viziunea Evoluţiei”.

Putem rezuma AstroLogia la influenţe ciclice cosmice, şi reacţii afective predictibile, la anticipare dincolo de presupuneri.

Cunoaşterea astrologiei implică personalizarea acestor influenţe şi dezvoltarea unor percepţii şi raporturi cât mai utile şi armonioase cu aşanumita Energie Universală.

La fel conchidem despre AlChimie [Al Qi 1000 n.a.], ca fiind utilizarea totalităţii circumstanţelor într-o ordonare logică, din care să rezulte evoluţia, sensul unei existente, sau transformarea, transfigurarea, în mod cursiv, normal, plăcut.

Pare mai esenţială transfigurarea propriei făpturi, trecând de la o polaritate la alta, de la o formă la alta, întreaga noastră existenţă cu tot ce conţine ea, decât transformarea plumbului în aur, care evident este doar o metaforă sugestivă.

În ceea ce priveşte un alt mit metaforic, „elixirul tinereţii”, sau vitalităţii, sau vieţii, putem traduce elementul motivaţional ca fiind „soluţia vitalităţii” sau a sănătăţii îndelungate, -Fericirea-, mai clar necondiţionarea ei.

Astfel prin necondiţionarea fericirii nu neaparat a iubirii, putem trece de la o viziune plumburie asupra existenţei, la una aurită, valorică, în contrast cu cea gratuită. Chiar se poate trece de la o viziune generală cenuşie, umbrită de suferinţe gratuite, la una personală luminoasă chiar sclipitoare.

Este un simplu pas de la mentalitatea socială, la cea personală, de la o galuşcă gratuită, la Concepţia Imaculată, despre noi şi lumea înconjurătoare. Privind detaşat cântecul de jale al lumii umane şi hora tuturor criticilor, singuri vom dori să ne desprindem din aceste aprecieri-deprecieri, nemaidorind să fim complicii acestui conflict generalizat, plin de defăimare, depreciere şi suferinţe produse de noi, nouă înşine, chiar fără nici un rost, doar pentru că aşa e moda.

Pentru a ieşi din sfera exterioară, obiectivă dar pasivă, şi a ne ataşa de o sferă restrânsă, interioară, subiectivă dar activă, fireşte e necesară ceva insistenţă, perseverenţă, răbdare. Stabilitatea iniţiativei noastre poate da noii viziuni asupra vieţii şi lumii la fel de multă consistenţă şi claritate, pe cât oferă în contrast mulţimea, sau copierea aceloraşi idei neconsistente, unii de la altii, urmaşii de la inaintaşi.

O dată atinsă fericirea sau mulţumirea, ca normalitate, sau normă de conduită, umorul şi relaxarea apar ca rezultat al acestei noi atitudini şi viziuni, în afara umbrei suferinţei. În viziunea luminii, a atitudinii de mulţumire naturală percepem valoarea sau culoarea lucrurilor. Percepem calitatea şi sensul lucrurilor nu cantitatea lor. În supărare toate au aceeaşi culoare, cenuşie. Distingem dor că sunt mari sau mici, sus sau jos, la stânga sau la dreapta, într-o viziune monocromă, mai mult orbire decât vedere, ca cei care, cu –20, nici ochelarii nu-i mai ajută.

Pentru omul mulţumit, relaxat, încântat, lucrurile au colori dinstincte, valori distincte şi pot fi tratate şi folosite în mod corespunzător. Astfel, având o viziune luminoasă, clară asupra noastră şi a lumii, viaţa noastră prinde un sens limpede în care ne putem mişca cu viteza luminii, pentru că acum ştim clar ce vrem.

La acest stadiu, dispar bipolarităţile, binele şi răul, ierarhiile şi epuizarea în goana după bine şi fuga de rău. Acestă diviziune, aşazisă „viziune alb negru” în scurt timp ne poate stârni râsul. E atit de copilarească încât ne poate oferi motive de a râde din ce în ce mai tare pe timp nedeterminat. Putem numi această primă etapă, momentul trezirii, sau Iluminarea.

În a doua etapă, descoperi că fără ca măcar să ştii renunţi la tine ca sa te poţi urma. Renunţi la totalitatea raţionamentelor tale anterioare, la mintea ta veche - cu care te identificai - şi descoperi posibilitatea nestingherită de a avea o minte nouă, sau a reveni la cea naturală, sinceră, reală. Mintea Universală aşazisă „Noua Minte” ia lucrurile aşa cum sunt, fără exagerări, fără presupuneri, fără regrete şi remuşcări, sau răzbunări, faţă de lucruri deja trecute, nerisipindu-se în ataşamente de trecut.

Identificându-ne cu trecutul, cu mintea socială, cu orice vrem noi din lumea exterioară, putem doar să mai vorbim despre Libertate, care urmează Iluminării de care aminteam în rândurile anterioare. Teoriile despre libertate sunt frumoase, dar nu sunt libertatea insăşi. Lumina interioară, fericirea necondiţionată reprezintă un efort, dar Libertatea sau Eliberarea de frică, şi de orice presupuneri viitoare şi ataşamente de trecut, este totuşi un rezultat care merită acest efort.

A simţi Libertatea Universală, sau Eliberarea în sensul ei generic, este un al doilea pas, pe calea Iniţierii care urmează Trezirii. Simţind Iluminarea, limpede şi clar şi efectul ei, Eliberarea, trece dincolo de a ne gândi la ele ca obiective. Este pur şi simplu o trăire efectivă, la fel ca şi frica şi suferinţa, critica şi plângerile, pe care le facem doar pentru că aşa se poartă şi aşa-i modelul social şi „-E voie!”. Alegerea ne aparţine, calea se desfăşoară singură.

Abia acum te trezeşti deja în a treia etapă în care având inima curată, de suferinţe, griji şi temeri, o minte relaxată, o imaginţie debordantă, te afli deja pe drumul creaţiei conştiente, unde alegi cu ce să te identifici.

Fenomenul identificării al iubirii în defintiv, e un proces conştient. Evident ne identificăm cu ceea ce ne place, şi mintea vine cu argumente pentru ceea ce numim trăirea sau sufletul nostru şi numim aceasta înţelegere, care în fapt este doar empatizare sau atracţie, fie ea şi o lege, naturală. În varianta veche, ne străduiam să alimentăm surse care ne antrenau în respingere, că şi asta poate fi o lege sau o logică dar artificială.

Identificarea ca proces, descoperă identitatea umană, eul, care este una cu atenţia noastră. Unde o fixăm, cu acel lucru ne identificăm. Faţă de acest aspect amplificăm percepţia, intensificând receptivitatea şi reactivitatea în acea zonă. Dacă ne identificăm atenţia cu un braţ sau cu un picior, sau o zonă a lor, cu un copac, cu un animal, cu o planetă, simţim mai intens aceste lucruri şi reacţia energiei noastre la aceste aspecte. Dar suntem oare aceste lucruri sau obiective? Suntem tot eul, fără oricare din aspectele acestea, dar putem avea un eu cu atât mai bogat cu cât includem în atenţie sau în procesul de identificare aspecte mai multe sau mai ample.

Putem deduce că noi sau eul, suntem energia care se poate identifica, cu orice, concret sau subtil, cu un obiect sau subiect din orice regn, sau chiar cu idealuri sau idei, complet abstracte, de dimensiunea concretului sau formelor. Dacă putem să ne identificăm cu aceste forme sau cu elemente abstracte, prin deducţie, suntem aceeaşi energie abstractă care poate lua orice formă.

Oare identificarea rămâne fără nici un fel de consecinţe, doar modifică percepţia noastră, sau ajungem la o formă de reactivitate faţă de tot ceea ce percepem? Reactivitatea este un mod de a relaţiona; viziunea noastră este cea care interacţionează cu obiectivul nostru, afectând şi subiectul pe care ne focalizăm atenţia şi ceea ce recepţionăm despre el. Este, vrem sau nu, un fenomen creator de interacţiune subtilă. Astfel, pozitivăm sau negativăm realitatea înconjurătoare, luminând-o şi umbrind-o, sau armonizând-o şi depreciind-o. De aceea faza a 3 a vieţii o putem numi Creaţie, în sensul conştient al ei.

Totuşi putem vorbi de Creaţie, când ne asumăm alegerea unei viziuni calitative, coloristice, a unui sens natural al lucrurilor, când alegem să vedem ce vrem în orice context, determând şi contextul şi percepţia. Şi cauza şi efectul. La acest capitol, oamenii nu mai au ataşamente, nici trecut, nu mai au ambiţii personale, presupuneri despre viitor, nicidecum sumbre, nu mai există afaceri neîncheiate cu trecutul sau cu lumea.

Suntem doar noi şi existenţa sau una suntem cu energia, cu forţa, cu vitalitatea sau infinitatea. Este foarte relevantă trilogia filmului Star Wars care se ocupă chiar de această etapă a formării.

O dată sensul ales, devenim multumiţi sau iluminaţi, prin aceasta liberi şi fericiţi. Astfel dispar toate conflictele, micro sau macro, interioare şi exterioare care duc doar la o uriaşă risipă de energie, la irosirea, vieţii, vitalităţii, sănătăţii. Treziţi sau conştienţi asupra acestui fapt, descoperim forţa creatoare a propriei viziuni, asupra lucrurilor cu care alegem sa ne identificăm prin simpatie.

Revelaţia acestui moment implică să vedem că energia universală, este vie la fel ca noi şi plină de armonie, de inteligeţă, de o linişte constantă, moment în care dispare distincţia dintre noi şi ea, dintre noi şi ceilalţi, dintre interior şi exterior, clipă în care am devenit deja una cu Natura, cu Universalul, cu Impersonalul.

E mai simplu să accepţi asta decât să umbli după cai verzi pe pereţi, după viziuni complicate, după performanţe inedite, mesianisme şi alte orgolii, când prin simpla identificare cu existenţa, cu totalitatea Energiei Universale, aceasta lasă într-o curgere firească creşterea şi înflorirea sa în ansamblu, şi a oricărei individualităţi componente. Această libertate este dincolo de interpretare şi nivelul interpreţilor.

În acest moment sau într-o astfel de conjunctură, Astrologia şi curgerea ciclica a energiilor reprezintă ceva firesc, parte din tine, dincolo de influenţe, pozitive sau negative, punctând etapele dezvoltării, vârstele evoluţiei, ale trezirii sau conştientizării. La nivele egale de energie sau influenţe, vorbim de simbioze, de alegerii proprii şi nu de destine, anticipabile mecanic. Universul devine viu şi receptiv la percepţiile tale, la reacţiile, sau acţiunea minţii şi viziunii tale.

Astfel, se trece dincolo de o înşiruire de evenimente reci şi inexpresive sau inexplicite la ceva numit Alchimie, transformare, transfigurare, plină de satisfacţia co-interesării, co-participării con-ştiente la firul subtil, al tuturor co-incidenţelor şi aparenţelor întâmplătoare în viaţa proprie şi la cea globală, la ceea ce suntem în simultaneitate, simplu, clar, natural.

Stephan

Bucureşti, Vineri 25.07.2008, ora 13:59